joi, 10 iulie 2014
Inchid si ultima poarta ... arunc si ultima amintire .
M-am decis !
Nu mai las poarta descuiata . M-am saturat de musafiri nepoftiti sau de invitati care intra cu bocancii si apoi se mira ca mi-au murdarit sufletul.
De sufletul meu murdar se lovesc cei care isi lasa papucii la usa si intra cu cele mai bune intentii .
Nu mai vreau sa las garduri. Voi amplasa ziduri . Atat de inalte incat nimeni sa nu le poata sari .
Pentru ca nu vreau hoti care sa-mi fure inima. Am doar una si nu am cu ce sa o inlocuiesc.
Daca vii sa mi-o furi, o sa pun si gratii la geamuri ca sa nu mai ajungi la ea.
Arunc la gunoi tot ce am crezut. Pentru ca orice mar rosu e mancat pe dinauntru si nu mai am sperante.
Mi le-am ingropat in gradina din spate si am inchis poarta cu lanturi.
Nu am mai plantat flori si nici gazon .
Pentru ce atata frumusete cand totul e o fatada si oricine intra cu rabla in curte crezand ca poate parca in sufletul meu .
N-am garaj la casa si nu cazez pe nimeni .
Pentru ca sufletul meu nu e popas si nici hotel.
E o casa calda, primitoare, cu o fundatie solida.
Dar daca va mai chinuiti mult o veti darama din temelii .
Va ajunge un morman de praf si caramizi de amintiri pe care le calca altii in picioare si se intreaba unde a disparut sufletul meu mare.
S-a prabusit ..Simplu !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu