miercuri, 11 iunie 2014

Despre un extra ordinar



Citeam un interviu luat unuia dintre extraordinari .
L-am cunoscut.. inainte sa fie el, inainte sa fie extraordinar.
De fapt nu este nici acum si nu o sa fie vreodata, dar prea putine persoane stiu asta : Cele cu care a impartit un colt de perna si o jumatate de cearseaf, cu care a trait senzatii mai tari decat un zambet fals si care au fost mintite frumos de la inceput pana la sfarsit.
Tipul e bun, e teatral . E genul de om care te-ar pune sa iti atarni funia de gat ca mai apoi sa te convinga  ca a fost ideea ta .
Pare sincer. Al dracu` de sincer. Cred ca e capabil sa castige increderea unui om intr-o fractiune de secunda.
Este expert cu diploma, dar desi se vede un mare psihanalist, are o tactica ieftina pe care numai o femeie vulnerabila ar gusta-o .
Asa eram si eu . Altfel nu-mi explic ce adevar am vazut intre atata norul de minciuna.
Acum zambeste in continuare fals in fata unor camere prea mari pentru sufletul lui mic, care il prind dintr-un unghi bun.
Pare impunator. Sincer si devotat . Dornic sa aiba o familie . Si da sfaturi . Despre ce ?!  Relatii !
El ? Tocmai el vorbeste despre sinceritate si greselile dintr-o relatie ?
Normal ...cei mai mari mincinosi isi striga sinceritatea in gura mare.
E penibil . In ochii mei si ale femeilor care au cunoscut macar o parte din el .
E jalnic..pentru ca oricat ai cunoaste la el, parca e mereu acelasi lucru .
Straluceste mult prea puternic pentru cat de mic si neinsemnat este de fapt.
Isi tureaza prea tare motorul bolidului negru in care nu are bani sa mai bage benzina .
Dar straluceste si orbeste .
Ma uit si imi vine sa vorbesc. Dar aleg sa tac.
Pentru ca are un mare castel de nisip construit in aer, sub care inca sufla in zadar.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu